leneș
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lene + suf. -eș (după franceză paresseux, germană Faultier).
Pronunție
- AFI: /'le.neʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului leneș |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leneș | leneși |
| Articulat | leneșul | leneșii |
| Dativ-Genitiv | leneșului | leneșilor |
| Vocativ | leneșule | leneșilor |
- (Bradypodidac) (la pl.) familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă; (și la sg.) animal din această familie.
Traduceri
mamifer
|
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului leneș |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | leneș | leneși |
| Feminin | leneșă | leneșe |
| Neutru | leneș | leneșe |
- (și substantival) (om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav.
- Om leneș.
- care trădează, exprimă lene.
- Gesturi leneșe.
- care este domol, încet.
- Mersul leneș al melcului.
Sinonime
- 1: indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
care nu vrea să muncească
|
|