letopiseț
română
Etimologie
Din slavă lĕtopisici.
Pronunție
- AFI: /le.to.pi'seʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului letopiseț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | letopiseț | letopisețe |
| Articulat | letopisețul | letopisețele |
| Genitiv-Dativ | letopisețului | letopisețelor |
| Vocativ | ' | ' |
- lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; anale; cronică.
Traduceri
Traduceri