libertate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. libertas, -atis. Cf. fr. liberté.
Pronunţie
- AFI: /li.ber'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului libertate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | libertate | libertăţi |
| Articulat | libertatea | libertăţile |
| Dativ-Genitiv | libertăţii | libertăţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii.
- Libertatea persoanei.
- starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat.
- starea celui care nu este supus unui stăpân.
- Libertatea administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.
- situaţia unei persoane care nu se află închisă sau întemniţată.
- independenţă, neatârnare (a unui stat faţă de o putere străină).
- (de obicei la pl.) drepturi cetăţeneşti.
Sinonime
- 1: (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie
- 2: independenţă
- 3: autonomie, (rar) autonomism, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) volnicie
Antonime
- 1-6: captivitate, detenţiune, oprimare, robie
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- (loc. adv.) În libertate = după bunul plac, nestingherit.
Expresii
- A-şi lua libertatea să... (sau de a...) = a-şi îngădui, a-şi permite să...
- A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc.
Traduceri
posibilitate de a acţiona, în anumite împrejurări, după propria sa voinţă sau dorinţă
|
|
Referinţe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
libertate f.
