limbariță

De la Wikționar, dicționarul liber
Limbariță

română

Etimologie

Din limbă + sufixul -ariță.

Pronunție

  • AFI: /lim'ba.ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
limbariță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limbariță limbarițe
Articulat limbarița limbarițele
Genitiv-Dativ limbariței limbarițelor
Vocativ limbariță limbarițelor
  1. (bot.) (Alisma plantago-aquatica) plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede.
  2. (fig.) (fam.) tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe