limita

română

Etimologie

Din fr. limiter < lat. limitare.

Pronunție

• AFI: /li.mi'ta/

Verb

Conjugarea verbului limita
Infinitiv	a limita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	limitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să limiteze
Participiu	limitat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.

   A limita drepturile cuiva.

   A limita puterea cuiva.

   A limita un buget.

Sinonime

• delimita, mărgini, mărgini, restrânge, (fig.) îngrădi

Cuvinte derivate

• delimita
• delimitare
• delimitat
• limitabil
• limitantă
• limitare
• limitat
• limitator, limitor
• limită

Traduceri

a delimita; a mărgini

afrikaans: begrens (Afrikaans) engleză: limit (English) esperanto: limigi (Esperanto) finlandeză: rajoittaa (Suomi) franceză: limiter (Français) germană: begrenzen (Deutsch) interlingua: limitar (Interlingua) italiană: limitare (Italiano) neerlandeză: begrenzen (Nederlands)

papamiento: limitá (Papiamentu) poloneză: ograniczać (Polski) portugheză: limitar (Português) scoțiană: leemit (Scots) slovenă: omejiti (Slovenščina) spaniolă: limitar (Español) suedeză: avgränsa (Svenska), begränsa (Svenska) turcă: tahdit etmek (Türkçe)

Etimologie

Derivat regresiv din limită.

Pronunție

• AFI: /'li.mi.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru limită.

Referințe

• DEX online