liniște
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'li.niʃ.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului liniște |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | liniște | invariabil |
| Articulat | liniștea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | liniștii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- lipsă de zgomot.
- În clasă era liniște deplină.
- stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.
- Stare de liniște în natură.
Sinonime
- 1: tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu
- 2: acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire; tihnă, răgaz, astâmpăr
- interjecție: pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles!
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) În liniște = liniștit, netulburat.
Expresii
- A păstra liniștea = a nu face zgomot
- Liniște și pace = a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere
Traduceri
lipsă de zgomot
|
|