liniște

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Liniștea naturii

română

Etimologie

Din lin + sufixul -iște.

Pronunție

  • AFI: /'li.niʃ.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
liniște
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ liniște invariabil
Articulat liniștea invariabil
Dativ-Genitiv liniștii invariabil
Vocativ ' '
  1. lipsă de zgomot.
    În clasă era liniște deplină.
  2. stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări.
    Stare de liniște în natură.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A păstra liniștea = a nu face zgomot
  • Liniște și pace = a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere


Traduceri

Referințe