literă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'li.te.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului literă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | literă | litere |
| Articulat | litera | literele |
| Dativ-Genitiv | literei | literelor |
| Vocativ | ' | ' |
- semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem.
- Literele alfabetului.
- caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă.
- (fig.) înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc.
- (la pl.) studiul literaturii.
- (la pl.) științele umanistice.
- Facultate de litere.
Sinonime
- 1: slovă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță
- 2: caracter
- 3: literatură
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- Om de litere = scriitor.
Expresii
- Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma
- Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid
- A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare
- (eufem., glum.) Mișcă-ți trei litere de aici! = fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!
Traduceri
semn din alfabet
|
|
