localitate

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Cuvinte derivate 1.3.3 Cuvinte apropiate 1.3.4 Locuţiuni 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din fr. localité.

Pronunţie

• AFI: /lo.ka.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului localitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	localitate	localităţi
Articulat	localitatea	localităţile
Dativ-Genitiv	localităţii	localităţilor
Vocativ	'	'

1. aşezare omenească formând o unitate administrativă.

   O localitate urbană.

Sinonime

• aglomeraţie, aşezare, (înv.) politie

Cuvinte derivate

• local
• localiza
• localizabil
• localizare
• localizat
• localizator

Cuvinte apropiate

• loc
• locui
• locuinţă
• locuitor

Locuţiuni

• (loc adj. şi adv.) Din localitate = (care este) din satul sau din oraşul despre care este vorba.

Traduceri

Referinţe

• DEX online