lopățică

română

Etimologie

Din lopată + sufixul -ică.

Pronunție

• AFI: /lo.pə'ʦi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului lopățică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lopățică	lopățele
Articulat	lopățica	lopățelele
Genitiv-Dativ	lopățelei	lopățelelor
Vocativ	lopățică	lopățelelor

1. diminutiv al lui lopată.
2. unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia.
3. scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă.
4. (reg.) omoplat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capitalo
• alopatic
• aplicato
• clăpăito

Referințe

• DEX '98 via DEX online