luceafăr

Vezi și : Luceafăr

Luceafărul

română

Etimologie

Din lat. lucĭfer.

Pronunție

• AFI: /lu'ʧe̯a.fər/

Substantiv

Declinarea substantivului luceafăr
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luceafăr	luceferi
Articulat	luceafărul	luceferii
Dativ-Genitiv	luceafărului	luceferilor
Vocativ	'	'

1. (fig.) epitet dat unui bărbat cu calități deosebite.

Traduceri

bărbat cu calități deosebite

Referințe

• DEX online