lucoare

română

Etimologie

Din latină lucor, lucoris.

Pronunție

• AFI: /lu'ko̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lucoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lucoare	lucori
Articulat	lucoarea	lucorile
Genitiv-Dativ	lucorii	lucorilor
Vocativ	lucoare	lucorilor

1. (înv. și arh.) lumină; lucire, strălucire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caroule
• culoare
• corelau
• corleau

Referințe

• DEX '98 via DEX online