lucrușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din lucru + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /lu.kru'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
lucrușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lucrușor lucrușoare
Articulat lucrușorul lucrușoarele
Genitiv-Dativ lucrușorului lucrușoarelor
Vocativ lucrușorule lucrușoarelor
  1. diminutiv al lui lucru.


Traduceri

Anagrame

Referințe