lume

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Lumea noastră

română

Etimologie

Din lat. lūmen.

Pronunţie

• AFI: /ˈlu.me/

Substantiv

I.

1. totalitate a celor existente în realitate.
2. ansamblu de corpuri cereşti format din Pământ şi aştrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar.
3. globul pământesc (cu întreaga lui viaţă animală şi vegetală), pământul locuit de om.

   A făcut înconjurul lumii.

4. (înv. şi reg.) lumină.

II.

1. populaţia globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea.
2. majoritatea oamenilor.

   Era multă lume acolo.

3. categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viaţă etc. şi care prezintă trăsături specifice.

   Lumea artiştilor.

4. oameni, mulţime, public; societate, mediu social.

III.

1. mediu în care se desfăşoară existenţa umană; viaţă, existenţă.

   Toată lumea dormea.

2. viaţă laică; viaţă veselă, liberă.

Sinonime

I.

• 1: univers, natură
• 3: glob, pământ, (rar) mapamond

II.

• 1: omenire
• 2: oameni (pl.)
• 4: societate

III.

• 1: (fig.) suflare

Cuvinte derivate

• lumesc
• lumeşte
• lumeţ

Cuvinte compuse

• Lumea albă = (în basme) viaţa pământească, în care trăiesc oamenii.
• Lumea neagră = (în basme) viaţa subpământeană, în care ar trăi duhurile rele.
• Lumea nouă = cele două Americi şi Oceania.
• Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor.)
• Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine şi oceanice.
• Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa şi Africa).
• Lume de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepţiile religioase) viaţa de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm.

Cuvinte apropiate

• lumină

Locuţiuni

• (loc.adj.) Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine.
• (loc.adj.) De lume = care se referă la viaţa de plăceri, la dragoste.

Expresii

• De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată
• Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată, nicăieri
• (reg.) Până-i lumea = veşnic; (în construcţii negative) niciodată
• Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preţ, cu nici un chip
• Că (doar) nu piere lumea = se spune atunci când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare
• Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui = se spune despre cineva care este foarte fericit
• În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot
• În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe
• A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se ştie unde
• A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece
• A(-şi) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.)
• A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult şi în locuri diferite, a colinda
• A lua lumea de-a lungul (şi de-a latul) = a cutreiera toată lumea
• A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca duşii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc
• (rar) A ieşi la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg
• Om de lume = persoană care are experienţa vieţii în societate, care cunoaşte uzanţele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă
• (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalţi; (a fi) cu rost, aşezat, cu o viaţă chibzuită
• Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulţime nenumărată, foarte mulţi oameni
• A purta lumea pe degete = a înşela oamenii; a-şi bate joc de ei, a fi şmecher, abil
• A ieşi (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni şi situaţii noi, a începe să frecventeze societatea
• A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situaţie degradantă; a se face de râs
• A veni pe lume = a se naşte
• A se duce (fiecare) în lumea lui = a-şi vedea (fiecare) de treburile sale
• Nu ştie pe ce lume e (sau se află) = nu ştie nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit
• A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să...
• Când ţi-e lumea mai dragă = când te simţi mai bine; când nici nu te gândeşti, când nici nu te aştepţi
• Zi-i lume şi te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face!

Traduceri

Referinţe

• DEX online

portugheză

(Português)

Etimologie

Din lat. lūmen.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

lume m., lumes pl.

1. foc
2. flacără

Sinonime

• fogo