lună

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
Lună
Luna pământului
Libraţia lunii

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. luna.

Pronunţie

  • AFI : /'lu.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lună luni
Articulat luna lunile
Dativ-Genitiv lunii lunilor
Vocativ luno lunilor
  1. satelit natural al Pământului.
  2. (adjectival) foarte curat, strălucitor.
    (adverbial) Parchet lustruit lună.
  3. lumină reflectată de lună.
  4. satelit natural al unei planete.

Cuvinte compuse

Locuţiuni

  • (loc. adv.) La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina lunii.

Expresii

  • A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu şti ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simţ practic
  • A apuca luna cu dinţii sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obţine un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil
  • A promite (şi) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza
  • A cere (şi) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul
  • Câte-n lună şi-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate
  • A da cu barda (sau a împuşca) în lună sau a fi un împuşcă-n lună = a fi nesocotit
  • A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
lună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lună luni
Articulat luna lunile
Dativ-Genitiv lunii lunilor
Vocativ luno lunilor
  1. perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a lunii în jurul Pământului.
  2. a douăsprezecea parte a anului, cu o durată de 28 până la 31 de zile. Vezi şi lunile anului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuţiuni

Expresii

  • Luna lui cuptor = luna iulie
  • Lună de miere = prima lună dintr-o căsătorie


Traduceri

Referinţe