lup
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /lup/
Substantiv
| Declinarea substantivului lup |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lup | lupi |
| Articulat | lupul | lupii |
| Dativ-Genitiv | lupului | lupilor |
| Vocativ | lupule | lupilor |
- (Canis lupus) mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă.
- constelație din emisfera sudică.
Sinonime
- (Olt., Ban. și Tran-silv., eufemistic) spurc
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- lup amestecător
- lup bătător
- lup destrămător
- lup-de-mare
- lup marsupial
- lupul-albinelor
- lupul-bălții
- lupul-preriilor
- lupul-vrăbiilor
Cuvinte apropiate
Expresii
- Vorbești de lup și lupul la ușă = se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare
- A da oile în paza lupului = lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor
- Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată
- A scăpa ca din gura lupului = a scăpa cu greu dintr-un mare risc
- Iarna n-au mâncat-o lupii = încă nu s-a terminat iarna
- A mânca ca un lup = a mânca mult și cu poftă
- Foame de lup = foame mare și puternică
- Lup în piele de oaie = oaie om rău și nesincer
- A se duce ca pe gură de lup = a dispărea repede și fără urme
- Și lupul sătul și oaia întreagă = se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict
- Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele nu se uită (ușor)
Traduceri
mamifer
|
|
