lustragiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din lustru + sufixul -agiu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
lustragiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustragiu lustragii
Articulat lustragiul lustragiii
Genitiv-Dativ lustragiului lustragiilor
Vocativ lustragiule lustragiilor
  1. persoană care curăță și lustruiește încălțămintea; văcsuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe