lustrui

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din lustru + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
lustrui
Infinitiv a lustrui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lustruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lustruiască
Participiu lustruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da lustru (prin frecare), a facelucească, să sclipească suprafața unui obiect.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) găti, a (se) ferchezui; (p.ext.) a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe