lustruitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /lus.tru.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului lustruitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lustruitor | lustruitori |
| Articulat | lustruitorul | lustruitorii |
| Genitiv-Dativ | lustruitorului | lustruitorilor |
| Vocativ | lustruitorule | lustruitorilor |
- persoană care efectuează operația de lustruire.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului lustruitor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lustruitor | lustruitoare |
| Articulat | lustruitorul | lustruitoarele |
| Genitiv-Dativ | lustruitorului | lustruitoarelor |
| Vocativ | lustruitorule | lustruitoarelor |
- instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online