mâță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
mâță

română

Etimologie

Probabil formație onomatopeică. Confer albaneză mica.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mâță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâță mâțe
Articulat mâța mâțele
Dativ-Genitiv mâței mâțelor
Vocativ mâță mâțelor
  1. (pop.) pisică; (p.restr.) puiul (de sex feminin al) pisicii.
  2. (depr.) epitet dat unui animal sau unui om slab, prăpădit, jigărit.
  3. nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive etc. cu care se apucă, se prinde, se trage sau se fixează ceva.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
  • A umbla cu mâța în sac = a umbla cu înșelăciuni
  • (A fi) mâță blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, fățarnic
  • Ca o mâță plouată = a) abătut, descurajat, fără chef; b) rușinat, umilit
  • A trăi (sau a se înțelege, a se avea etc. cu cineva) ca mâța cu șoarecele (sau cu șoarecii, cu câinele) = a fi în relații foarte proaste cu cineva
  • (reg.) A se stupi ca mâțele = a) a fi în relații foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta
  • A trage mâța de coadă = a fi strâmtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sărac, nevoiaș
  • A se uita ca mâța în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect
  • (reg.) A rupe mâța în două = a fi voinic, energic, curajos


Traduceri

Referințe