mâna

Vezi și : mana, mană, măna, mână, mânea

română

Etimologie

Din lat. pop. mĭnāre („a amenința”) < minārī.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului mâna
Infinitiv	a mâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mân
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mâne
Participiu	mânat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală).

   Mân pluta, trăsura, caii.

2. (fig.) (fam.) a determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel.
3. (v.intranz.) (pop.) a merge.

   Mâna cât putea de repede.

4. (pop.) a lua, a duce, a târî cu sine.

   Vântul mână frunzele uscate.

5. (pop.) a trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.
6. (pop.) a pune în mișcare.

Sinonime

• 1: conduce, (rar) mânui; dirija, îmboldi, stimula
• 2: îndemna, îmboldi
• 3: zori, se grăbi
• 4: deplasa, împinge
• 6: acționa

Cuvinte derivate

• mânaci
• mânar, mânaș
• mânare
• mânat
• mânător

Cuvinte apropiate

• mână
• mâner
• mânui
• mănușă

Expresii

• (fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn
• (fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul!

Traduceri

a îndemna la mers

bulgară: карам (Български) (karam) engleză: drive (English), goad (English), herd (English) finlandeză: ajaa (Suomi) franceză: conduire (Français), guider (Français) germană: treiben (Deutsch) greacă: συγκεντρώνω (Ελληνικά) (sygkentróno) italiană: spingere (Italiano), condurre (Italiano) neerlandeză: samendrijven (Nederlands) persană: راندن (فارسی) (rāndan)

poloneză: prowadzić (Polski) portugheză: tocar (Português) rusă: гнать (Русский) (gnat’) slovacă: jazdiť (Slovenčina) slovenă: goniti (Slovenščina) spaniolă: conducir (Español) suedeză: valla (Svenska), driva (Svenska) turcă: sürmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din mână.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mână.