mâncător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncător mâncători
Articulat mâncătorul mâncătorii
Genitiv-Dativ mâncătorului mâncătorilor
Vocativ mâncătorule mâncătorilor
  1. ființă care mănâncă; consumator.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mâncător
Singular Plural
Masculin mâncător mâncători
Feminin mâncătoare mâncătoare
Neutru mâncător mâncătoare
  1. care mănâncă; consumator.


Traduceri

Anagrame

Referințe