mâncare
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din a mânca.
Pronunţie
- AFI: /mɨn'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncare | mâncări |
| Articulat | mâncarea | mâncările |
| Dativ-Genitiv | mâncării | mâncărilor |
| Vocativ | mâncaro | mâncărilor |
- acţiunea de a mânca şi rezultatul ei.
- În timpul mâncării.
- (abstract) prânz, cină, masă.
- (concr.) ceea ce se mănâncă.
- Ce mâncare ai luat la drum?
- (fig.) (fam. şi depr.) soi, fel.
Sinonime
- 1: (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. şi pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare, consumare, mâncat, (înv. şi reg.) mâncătură, alimentare, alimentaţie, hrănire, nutrire, nutriţie, (livr.) nutriment
- 2: masă
- 3: (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) [papă], (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. şi Bucov.) menajă, (înv.) piştă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniţă
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Paronime
Locuţiuni
- (loc. adj.) De mâncare = comestibil.
Expresii
- Poftă de mâncare = apetit
- De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente
- A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic
- A o duce într-o mâncare şi într-o băutură = a petrece, a chefui întruna
- Asta-i altă mâncare (de peşte) = asta e cu totul altceva
- A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna
Traduceri
preparat culinar care serveşte drept aliment
|
|
