mâncat
 Vezi și : mancat
|
română
Etimologie
Din verbul a mânca.
Pronunție
- AFI: /mɨnˈkat/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncat | mâncate |
| Articulat | mâncatul | mâncatele |
| Genitiv-Dativ | mâncatului | mâncatelor |
| Vocativ | mâncatule | mâncatelor |
Cuvinte derivate
Expresii
- A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine
- A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mâncat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mâncat | mâncați |
| Feminin | mâncată | mâncate |
| Neutru | mâncat | mâncate |
- (despre ființe) care s-a hrănit; sătul.
- ros, măcinat, distrus.
- (spec.) (pop.; despre dinți, măsele) cariat, stricat.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din mânca.
Verb
- forma de participiu trecut pentru mânca.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online