mângâia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *manganeare.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.gɨ'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mângâia
Infinitiv a (se) mângâia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mângâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mângâie
Participiu mângâiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta.
    Îl mângâie cu duioșie pe obraz.
  2. (ironic) a lovi, a bate.
  3. (v.tranz. și refl.) a căuta să(-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja.
  4. (v.tranz.) a bucura, a desfăta, a încânta.
    Peisajul îți mângâie privirea.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe