mânji

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Origine îndoielnică.

Se consideră derivare din slavă mažati, mazǫ („a unge”); dar fonetismul e greu de explicat. Poate ar trebui să se pornească de la mâzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui derivări verbal *mâzgi.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mânji
Infinitiv a (se) mânji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mânjesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mânjească
Participiu mânjit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) murdări, a (se) păta.
  2. (v.tranz.) a mâzgăli.
  3. (v.refl.) (fig.) a-și păta onoarea, cinstea.
  4. a (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe