măcelări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din măcelar.

Pronunție

  • AFI: /mə.tʃe.ləˈri/


Verb


Conjugarea verbului
măcelări
Infinitiv a măcelări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
măcelăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să măcelărească
Participiu măcelărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina.
    Luptătorii se măcelăreau.
  2. (v.tranz.) (rar) a tăia animale pentru consum.
  3. (v.tranz.) (înv. și reg.) a tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe