măcinătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din măcinat + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /mə.ʧi.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
măcinătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măcinătură măcinături
Articulat măcinătura măcinăturile
Genitiv-Dativ măcinăturii măcinăturilor
Vocativ măcinătură măcinăturilor
  1. (rar) măcinare.
  2. (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș.
  3. pământ ros de ape; mâncătură, surpătură.


Traduceri

Referințe