măciucă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină * matteuca.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
măciucă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măciucă măciuci
Articulat măciuca măciucile
Dativ-Genitiv măciucii măciucilor
Vocativ măciucă măciucilor
  1. bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie.
  2. parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, (p.ext.), a altor obiecte.
  3. (p.ext.) lovitură dată cu măciuca.
  4. (bot.; pop.) capsulă.
  5. (sport) aparat de gimnastică, de forma unei măciuci, cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta


Traduceri

Anagrame

Referințe