măgar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : magar
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
măgar
Un măgar

română

Etimologie

Origine incertă poate cuvânt autohton. Confer albaneză magar, bulgară магаре (magáre) (N.B. din română provine echivalentul bulgar).

Alternativ, cuvântul ar putea veni din latină ǒnāgrārius, disimilat în *onagarius, al cărui rezultat *unăgariu a trebuit să sufere altă disimilare de ordin sintactic un *năgar > „un măgar”. Confer franceză onagrier.

Mai înainte se menținuse aproape peste tot derivație din neogreacă γομάρι (gomári). Confer albaneză gomar (după Tiktin, neogreacă și albaneză duc la arabă حِمار (ḥimār)).

Pronunție

  • AFI: /mə'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
măgar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măgar măgari
Articulat măgarul măgarii
Dativ-Genitiv măgarului măgarilor
Vocativ măgarule măgarilor
  1. (zool.) (Equus africanus asinus) animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune.
  2. (fig.) epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A ajunge din cal măgar = a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea
  • A fi măgarul cuiva = a face cuiva servicii umilitoare
  • A împărți două paie la trei măgari = a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane
  • A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate

Vezi și


Traduceri

Referințe