măgar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un măgar

română

Etimologie

Etimologie necunoscută drept cuvânt autohton. Confer albaneză magar, bulgară magare (N.B. din română provine echivalentul bulgar).

Cuvântul provine probabil din latină ǒnāgrārius, disimilat în *onagarius, al cărui rezultat *unăgariu a trebuit să sufere altă disimilare de ordin sintactic un *năgar › "un măgar".

Mai înainte se menținuse aproape peste tot derivație din neogreacă γομάρι (gomári). Confer albaneză gomar (după Tiktin, neogreacă și albaneză duc la arabă himar).

Pronunție

  • AFI: /mə'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
măgar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măgar măgari
Articulat măgarul măgarii
Dativ-Genitiv măgarului măgarilor
Vocativ măgarule măgarilor
  1. (Equus asinus) animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune.
  2. (fig.) epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate
  • A fi măgarul cuiva = a face cuiva servicii umilitoare
  • A ajunge din cal măgar = a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea


Traduceri

Referințe