măiestrie

română

Etimologie

Din măiestru + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mə.jesˈtri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului măiestrie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măiestrie	măiestrii
Articulat	măiestria	măiestriile
Genitiv-Dativ	măiestriei	măiestriilor
Vocativ	măiestrie	măiestriilor

1. pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă.
2. (înv.; concr.) lucrare, operă, creație.
3. lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios.
4. meserie, meșteșug (care cere pricepere).

Cuvinte compuse

• măiestrie artistică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asimetrie
• resimțeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online