mărțișor
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din marț + ișor.
Pronunție
- AFI: /mər.ʦi'ʃor/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărțișor |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărțișor | mărțișoare |
| Articulat | mărțișorul | mărțișoarele |
| Dativ-Genitiv | mărțișorului | mărțișoarelor |
| Vocativ | mărțișorule | mărțișoarelor |
- mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.
- Sărbătoarea Mărțișorului simbolizează renașterea vieții.
Traduceri
Traduceri
| Declinarea substantivului mărțișor |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărțișor | mărțișori |
| Articulat | mărțișorul | mărțișorii |
| Dativ-Genitiv | mărțișorului | mărțișorilor |
| Vocativ | mărțișorule | mărțișorilor |
- (defectiv de plural,pop.) luna martie.
- plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum).
- (bot.,reg.) ament (de salcie, de răchită etc.).
Traduceri
plantă
|
|