măreție

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din măreț + sufixul -ie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
măreție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măreție invariabil
Articulat măreția invariabil
Dativ-Genitiv măreției invariabil
Vocativ măreție invariabil
  1. faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast.
  2. (înv. și reg.) mândrie, semeție, trufie.


Traduceri

Anagrame

Referințe