mărfar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din marfă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mər'far/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărfar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărfar mărfare
Articulat mărfarul mărfarele
Genitiv-Dativ mărfarului mărfarelor
Vocativ mărfarule mărfarelor
  1. tren de marfă.


Traduceri

Referințe