mărgăritar
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă margaritári.
Pronunție
- AFI: /mər.gə.ri'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărgăritar |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărgăritar | mărgăritari |
| Articulat | mărgăritarul | mărgăritarii |
| Dativ-Genitiv | mărgăritarului | mărgăritarilor |
| Vocativ | ' | ' |
- plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgărit; lăcrimioară.
Traduceri
Traduceri
