mărire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a mări.

Pronunție

  • AFI: /mə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărire măriri
Articulat mărirea măririle
Dativ-Genitiv măririi măririlor
Vocativ mărire măririlor
  1. acțiunea de a (se) mări și rezultatul ei; mărit.
  2. (fiz.) operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate.
  3. loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar.
  4. glorie, strălucire, splendoare.
  5. putere, autoritate, tărie.
  6. (înv.) mărie.


Traduceri

Referințe