mărita

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină maritare.

Pronunție

  • AFI: /mə.ri'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mărita
Infinitiv a (se) mărita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mărit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mărite
Participiu măritat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre femei) a se căsători.
  2. (v.tranz.) a da o fată în căsătorie.
  3. (v.tranz.) (fam.) a vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe