mărturisi

1: afirma , confirma
2: declara , recunoaște
5: accepta , admite , recunoaște
7: destăinui
8: spovedi
9: (bis.) (se) spovedi , (înv. și reg.) (se) griji , (înv.) (se) <a href="/w/index.php?title=duhovnici&amp;action=edit&amp;redlink=1" class="new" title="duhovnici (pagină inexistentă)">duhovnici

română

Origine incertă. Probabil din greacă medie, care a produs și slavă marturisati.

Conjugarea verbului (se) mărturisi
Infinitiv	a (se) mărturisi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mărturisesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mărturisească
Participiu	mărturisit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a declara, a relata, a spune, a susține.
(spec.) a face o depoziție în fața unei instanțe.
Și-a mărturisit crima.
(înv.) a propovădui, a predica o credință, o învățătură morală.
(v.intranz. și tranz.) a dovedi, a adeveri, a proba.
(v.tranz.) a recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta.
Până la urmă a mărturisit că așa este.
(v.tranz.) a spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol.
(v.tranz. și refl.) a (se) destăinui.
(v.refl.) a se spovedi.
(v.tranz.) (despre duhovnici) a primi spovedania cuiva; a spovedi.
S-a mărturisit preotului.