măsura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : măsură

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. mensūrāre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) măsura
Infinitiv a (se) măsura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) măsor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) măsoare
Participiu măsurat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări.
    Măsoară cu metrul.
  2. (rar) a aplica pedepse, lovituri etc.
  3. a evalua, a aprecia valoarea, mărimea.
  4. a străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță.
  5. a cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc.
  6. a privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător.

II.

  1. (fig.) (v.tranz.) a cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc.
  2. (v.refl. și tranz.) a (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva)
  • A măsura cu ochiometrul/cu ochioscopul = a măsura cu aproximație / din ochi
  • (reg.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul = se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit
  • (tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din măsură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru măsură.
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi