măturătoare
română
Etimologie
Din măturător.
Pronunție
- AFI: /mə.tu.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului măturătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măturătoare | măturătoare |
| Articulat | măturătoarea | măturătoarele |
| Genitiv-Dativ | măturătoarei | măturătoarelor |
| Vocativ | măturătoareo | măturătoarelor |
- persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
- vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online