mătura
română
Etimologie
Din mătură.
Pronunție
- AFI: /mə.tu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului mătura | |
| Infinitiv | a mătura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mătur |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să măture |
| Participiu | măturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura; a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura.
- (v.tranz.) a atinge în trecere.
- (v.tranz.) (p.anal.) (despre vânt, ape) a purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale.
- (v.tranz.) (fig.) a înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online