măturare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mătura.

Pronunție

  • AFI: /mə.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
măturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturare măturări
Articulat măturarea măturările
Genitiv-Dativ măturării măturărilor
Vocativ măturare măturărilor
  1. acțiunea de a mătura; măturat.


Traduceri

Referințe