macerare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a macera.

Pronunție

  • AFI: /ma.ʧe'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
macerare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ macerare macerări
Articulat macerarea macerările
Genitiv-Dativ macerării macerărilor
Vocativ macerare macerărilor
  1. acțiunea de a (se) macera; macerație.


Traduceri

Referințe