maestru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană maestro.

Pronunție

  • AFI: /ma'es.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
maestru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maestru maeștri
Articulat maestrul maeștrii
Genitiv-Dativ maestrului maeștrilor
Vocativ maestrule maeștrilor
  1. persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc.
  2. titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu.
  3. persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv.
  4. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu.
  5. maistru.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe