mag
română
Etimologie
Din slavă (veche) magŭ.
Pronunție
- AFI: /mag/
Substantiv
| Declinarea substantivului mag | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mag | magi |
| Articulat | magul | magii |
| Genitiv-Dativ | magului | magilor |
| Vocativ | magule | magilor |
- preot la unele popoare orientale din antichitate; (p.ext.) învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.
- (în religia creștină) fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa.
- (fig.) sol, vestitor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online