magnificență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză magnificence, italiană magnificenza.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
magnificență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnificență magnificențe
Articulat magnificența magnificențele
Dativ-Genitiv magnificenței magnificențelor
Vocativ magnificență magnificențelor
  1. (livr.) grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun.


Traduceri

Referințe