magnitudine
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză magnitude.
Pronunție
- AFI: /mag.ni'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului magnitudine |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | magnitudine | magnitudini |
| Articulat | magnitudinea | magnitudinile |
| Dativ-Genitiv | magnitudinii | magnitudinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- mărime stelară.
- mărime a unui cutremur.
Traduceri
Traduceri
