maiestate
română
Variante
Etimologie
Din latină maiestas, maiestatis, franceză majesté.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului maiestate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maiestate | maiestăți |
| Articulat | maiestatea | maiestățile |
| Genitiv-Dativ | maiestății | maiestăților |
| Vocativ | maiestate | maiestăților |
- caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție.
- suveran, monarh.
- termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online