maior
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din rusă maior.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului maior |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maior | maiori |
| Articulat | maiorul | maiorii |
| Dativ-Genitiv | maiorului | maiorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ofiţer cu grad superior celui de căpitan şi inferior celui de locotenent-colonel.
Traduceri
Traduceri