mandolă

O mandolă

română

Etimologie

Din italiană mandola.

Pronunție

• AFI: /man'do.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului mandolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandolă	mandole
Articulat	mandola	mandolele
Dativ-Genitiv	mandolei	mandolelor
Vocativ	'	'

1. instrument muzical cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei.

   Victor cântă la mandolă.

Traduceri

instrument muzical

cehă: mandola (Česky) daneză: mandola (Dansk) ebraică: מנדולה (עברית) engleză: mandola (English) esperanto: mandola (Esperanto) germană: Mandola (Deutsch)

italiană: mandola (Italiano) japoneză: マンドラ (日本語) neerlandeză: mandola (Nederlands) norvegiană: mandola (‪Norsk (bokmål)‬) poloneză: mandola (Polski) suedeză: mandola (Svenska)