manger

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche mangeoire < mangier. Care provine din lat. mandūcāre.

Pronunție

• AFI: /ˈmeɪndʒər/

Substantiv

manger, pl. mangers

1. troacă, iesle

Vezi și

• manducate

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din franceza veche mangier ← lat. mandūcāre.

Pronunție

• AFI: /mɑ̃.ʒe/

Verb

1. a mânca

Antonime

• jeûner

Cuvinte derivate

• immangeable
• mangeable
• mangeaille
• mangé
• mangeoire
• mangeur

Cuvinte compuse

• garde-manger

Expresii

• à petit manger, bien boire
• bête à manger du foin
• il y a à boire et à manger